Ceva nu mă lasă...

Îmi văd amici care fug de ţara asta ca de dracu' ("În speranţa că n-o să ajung în acelaşi loc de unde-am plecat"). Descopăr colegi de şcoală care-au întins-o mai demult sau curând. Sigur, este sau a fost alegerea dumnealor însă mă întreb: wtf, aici chiar nu poţi întreţine o famile, gen? Eu cred că se poate... Cu sacrificii, poate mai mari decât în alte ţinuturi dar cred se poate. Mi-a trecut prin minte să mă rup. Dar dacă aveam sau am să o fac va fi fost departe. Către Australia sau, preferata mea, Kamceatka. Să trăiesc, să trăim de-acum, doar din ce producem, să simţim valoarea efortului nostru şi a muncii noastre undeva, departe de politica, ipocrizia, mizeria şi dezgustul cotidian. Sunt conştinent că uşor nu are sau nu va avea să fie. Da, aş pleca dar, parcă, ca şi pe tine, ceva nu mă lasă...