Dar de ce ?

Sunt intrigat. Recent m’am plimbat prin parcul Herăstrău după mai mulţi ani de absenţă.

Pentru cine cunoaşte, parcurgând pe aleile principale traseul dintre Arcul de Triumf şi Piaţa Presei Libere, între cele două poduri, se regăseşte o mică “piaţetă” dedicată nuşcărui eveniment - aderarea la NATO sau la UE. Ruşine să’mi fie acum că nu’mi amintesc exact. Respectiva “piaţetă” este împodobită cu nişte moace împietrite, steaguri, luminiţe şi alte nebunii foarte simpatice în decorul la fel de simpatic. Ce să mai, e frumos. Spumele’mi vin din faptul că, nu ştiu câţi dintre voi aţi remarcat că respectivul aşezământ “cultural” este păzit în permanenţă de un miliţian.

Se pare că avem nevoie de pază ca să păstrăm ceva frumos în bune condiţiuni. Îmi pare că pe ce trece timpul, în loc să evoluăm, ne sălbăticim. Primăriei îi ete frică de propriile oi care ar putea distruge fără milă monumentul. Într’un fel are dreptate. Mi’e ruşine că ceva frumos are nevoie de protecţie. Şi asta cică într’o ţară europeană de la care se aşteaptă din ce în ce mai mult, ţară a cărei economie de piaţă stă din ce în ce mai bine în contextul socio-politic actual. Şi asta n’o spun eu ci statisticile economice.

Îmi explica din punctul lui de vedere, prin luna mai, un taximetrist din Cluj, de ce Capitala arată în ultimul hal: “Păi băi nene, e normal ! În Bucureşti se adună toate naţiile din ţara asta. Atâta vreme cât cineva nu se simte legat sufleteşte sau moral de oraşul în care locuieşte continuarea aici