vineri, 29 august 2008
Distracţia de vineri seară
Ce poate fi mai distractiv într'o vineri seară decât să stai la servici, mai mult de pomană, să încerci să te faci util dar să n'ai cu ce şi să aştepţi să se termine o mizerie de meci ca să'i faci un milog de rezumat de câteva zeci de secunde ? Ă ?
Nimic. "Priceless" !
...
Nimic. "Priceless" !
...
joi, 28 august 2008
The bear who loved vodka
"By all means, take friends to parties but don't let parties take your friends."
O animaţie mai veche despre care se spune că ar avea un sâmbure de adevăr.
Enjoy !
De la aniboom
O animaţie mai veche despre care se spune că ar avea un sâmbure de adevăr.
Enjoy !
De la aniboom
Dar de ce ?
Sunt intrigat. Recent m’am plimbat prin parcul Herăstrău după mai mulţi ani de absenţă.
Pentru cine cunoaşte, parcurgând pe aleile principale traseul dintre Arcul de Triumf şi Piaţa Presei Libere, între cele două poduri, se regăseşte o mică “piaţetă” dedicată nuşcărui eveniment - aderarea la NATO sau la UE. Ruşine să’mi fie acum că nu’mi amintesc exact. Respectiva “piaţetă” este împodobită cu nişte moace împietrite, steaguri, luminiţe şi alte nebunii foarte simpatice în decorul la fel de simpatic. Ce să mai, e frumos. Spumele’mi vin din faptul că, nu ştiu câţi dintre voi aţi remarcat că respectivul aşezământ “cultural” este păzit în permanenţă de un miliţian.
Se pare că avem nevoie de pază ca să păstrăm ceva frumos în bune condiţiuni. Îmi pare că pe ce trece timpul, în loc să evoluăm, ne sălbăticim. Primăriei îi ete frică de propriile oi care ar putea distruge fără milă monumentul. Într’un fel are dreptate. Mi’e ruşine că ceva frumos are nevoie de protecţie. Şi asta cică într’o ţară europeană de la care se aşteaptă din ce în ce mai mult, ţară a cărei economie de piaţă stă din ce în ce mai bine în contextul socio-politic actual. Şi asta n’o spun eu ci statisticile economice.
Îmi explica din punctul lui de vedere, prin luna mai, un taximetrist din Cluj, de ce Capitala arată în ultimul hal: “Păi băi nene, e normal ! În Bucureşti se adună toate naţiile din ţara asta. Atâta vreme cât cineva nu se simte legat sufleteşte sau moral de oraşul în care locuieşte continuarea aici
Pentru cine cunoaşte, parcurgând pe aleile principale traseul dintre Arcul de Triumf şi Piaţa Presei Libere, între cele două poduri, se regăseşte o mică “piaţetă” dedicată nuşcărui eveniment - aderarea la NATO sau la UE. Ruşine să’mi fie acum că nu’mi amintesc exact. Respectiva “piaţetă” este împodobită cu nişte moace împietrite, steaguri, luminiţe şi alte nebunii foarte simpatice în decorul la fel de simpatic. Ce să mai, e frumos. Spumele’mi vin din faptul că, nu ştiu câţi dintre voi aţi remarcat că respectivul aşezământ “cultural” este păzit în permanenţă de un miliţian.
Se pare că avem nevoie de pază ca să păstrăm ceva frumos în bune condiţiuni. Îmi pare că pe ce trece timpul, în loc să evoluăm, ne sălbăticim. Primăriei îi ete frică de propriile oi care ar putea distruge fără milă monumentul. Într’un fel are dreptate. Mi’e ruşine că ceva frumos are nevoie de protecţie. Şi asta cică într’o ţară europeană de la care se aşteaptă din ce în ce mai mult, ţară a cărei economie de piaţă stă din ce în ce mai bine în contextul socio-politic actual. Şi asta n’o spun eu ci statisticile economice.
Îmi explica din punctul lui de vedere, prin luna mai, un taximetrist din Cluj, de ce Capitala arată în ultimul hal: “Păi băi nene, e normal ! În Bucureşti se adună toate naţiile din ţara asta. Atâta vreme cât cineva nu se simte legat sufleteşte sau moral de oraşul în care locuieşte continuarea aici
miercuri, 27 august 2008
Nuuuuuuuu !!!
Piaţa berii din România reacţionează la dublarea, anul trecut, a preţului hameiului: BEREA SE VA SCUMPI CU 30% ÎN LUNILE URMĂTOARE. Faţă de anii precedenţi, se observă însă o încetinire a ritmului de creştere a pieţei. În 2007 vânzările de bere au fost de 19,4 milioane de hectolitri, cu 9,6 % mai mari decât în 2006. Chiar dacă vânzările merg bine, preţul berii va creşte cu peste 30 la sută în 2008 avertizează Patronatul Societăţilor Independente Producătoare de Bere din România. Cauza: dublarea preţului la hamei anul trecut şi creşterea de aproape 8 ori a preţului la malţ. În recolta din 2006, preţul hameiului a fost de 270 euro pe tonă, iar în 2007 a ajuns la 560-630 euro. În ceea ce priveşte preţul malţului, acesta era în 2006 de 107 euro/kg, iar în 2007 a ajuns chiar la 1.000 euro/kg.
La capitolul consum de bere, românii sunt la media Uniunii Europene. Anul trecut, au consumat 89 de litri pe cap de locuitor. Pentru anul acesta, estimarea este 95 de litri. Conform statisticilor, un ceh bea 160 de litri de bere pe an, un neamţ 116 litri, un austriac sau un luxemburghez 108 litri, iar un englez 92 de litri.
Tanti Genovica la UG
O să mor mai prost cu una'n minus. Sau omu' cât trăieşte învaţă.
Am aflat azi cum că abandonul de familie se pedepseşte cu amendă sau pârnaie. Pârnaie între şase luni şi trei ani, în funcţie de gravitatea faptei. La abandon de familie se încadrează şi neplata pensiei alimentare.
Articolul 305 din Codul Penal specifică în ce constă abandonul de familie, ca şi infractiune:
- părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l (pe cel pe care are obligaţia să îl întreţină) la suferinţe fizice sau morale;
- neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevazută de lege;
- neplata cu rea-credinţă, timp de 2 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecatorească.
Deci treaba e pe bune şi e serioasă.
Spre exemplu, uite aci la tanti Genovica Marinela, căreia în loc de HI5, îi aprare o mândreţe de poză pe site-ul poliţiei române la secţiunea urmăriţi general.
Şi dacă tot am făcut escală pe site-ul cu UG, zic să vă arăt şi cu ce moace v'aţi putea întâlni la mititica :
Am aflat azi cum că abandonul de familie se pedepseşte cu amendă sau pârnaie. Pârnaie între şase luni şi trei ani, în funcţie de gravitatea faptei. La abandon de familie se încadrează şi neplata pensiei alimentare.
Articolul 305 din Codul Penal specifică în ce constă abandonul de familie, ca şi infractiune:
- părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l (pe cel pe care are obligaţia să îl întreţină) la suferinţe fizice sau morale;
- neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevazută de lege;
- neplata cu rea-credinţă, timp de 2 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecatorească.
Deci treaba e pe bune şi e serioasă.
Spre exemplu, uite aci la tanti Genovica Marinela, căreia în loc de HI5, îi aprare o mândreţe de poză pe site-ul poliţiei române la secţiunea urmăriţi general.
Şi dacă tot am făcut escală pe site-ul cu UG, zic să vă arăt şi cu ce moace v'aţi putea întâlni la mititica :
marți, 26 august 2008
Yediny, moguchy Sovetsky Soyuz !
Oare tanti a avut in 1980 la olimpiada de la Moscova aceeaşi soartă ca fetiţa cea "urâtă" de anul acesta de la Beijing ? Să sperăm că micuţa Yang Peiyi nu va ajunge să "cânte" imnul naţional în halul ăsta prin trenuri...
Atenţie mare la minutul 2:55 :))
Văleu !
Atenţie mare la minutul 2:55 :))
Văleu !
luni, 25 august 2008
vineri, 22 august 2008
People kill people
Guns don't kill people. People kill people. Total adevărat. Cetăţeanului din pozele de mai jos i'ar trebui numaidecât un trancan. Mare. Cât mai mare. Pentru uz propriu. Asupra eului interior.
Dacă ajung vreodată în starea asta, treaz fiind, aruncaţi'mă în faţa metroului.
Mulţumesc !
Dacă ajung vreodată în starea asta, treaz fiind, aruncaţi'mă în faţa metroului.
Mulţumesc !
Mamaiu pe treaba ei
Iaccătă o mamaiu tare inspirată în rezolvarea problemelor economiei de piaţă a gospodăriei proprii. Din păcate vorbeşte în rusă. Dacă înţelege cineva ce zice să bage un comment. Oricum, imaginile vorbesc de la sine ;)
Deci, să mor !
Iacă ce'mi zice mie trafic.ro la statisticile ardgazu:
Căutarea cea mai frecventă (7 zile): f p0rn0 cu pwli uriase
Fireşte că acolo nu's zerouri iar w-ul este "u"...
:))
Căutarea cea mai frecventă (7 zile): f p0rn0 cu pwli uriase
Fireşte că acolo nu's zerouri iar w-ul este "u"...
:))
joi, 21 august 2008
De tras mâtzu' de arc
Vrei să pari ocupat tare la servici ? Ia d'aci ! A se juca încruntat, aproape de monitor şi cu mouse-ul strâns bine în mânuţă.
Succes !
PS: Daca ţi se par a fi prea mulţi încă de la primul nivel, dă'i un refresh ;) Nu funcţionează şmecheria mereu dar se mai împuţinează oleacă !
Succes !
PS: Daca ţi se par a fi prea mulţi încă de la primul nivel, dă'i un refresh ;) Nu funcţionează şmecheria mereu dar se mai împuţinează oleacă !
duminică, 17 august 2008
Măgarul năpustit
Ştire. Pe viatavalcii.ro. 14 afişări. Doamne, ce inţeleg unii prin "ştiri"...
Ieri, în jurul orei 10.00, cadrele medicale de la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean Vâlcea au acordat asistenţă medicală unui tânăr care a fost muşcat de măgarul unui consătean. Ion D. (30 de ani), din comuna Pausesti-Maglasi, prezenta leziuni sângeroase la gât, în zona pieptului şi la două degete de la mâna stânga. El a povestit cadrelor medicale faptul că nenorocirea s-a petrecut pe drum, în timp ce mergea să-şi ia caii din izlaz, moment în care măgarul unui consătean s-a năpustit asupra lui şi l-a muşcat în mai multe locuri. După ce a beneficiat de asistenţă medicală de urgenţă, tânărul de mai sus a fost trimis în secţia Boli Contagioase în vederea administrării tratamentului antirabic. Victima speră că măgarul care i-a produs mare suferinţă să nu fie turbat.
Ieri, în jurul orei 10.00, cadrele medicale de la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean Vâlcea au acordat asistenţă medicală unui tânăr care a fost muşcat de măgarul unui consătean. Ion D. (30 de ani), din comuna Pausesti-Maglasi, prezenta leziuni sângeroase la gât, în zona pieptului şi la două degete de la mâna stânga. El a povestit cadrelor medicale faptul că nenorocirea s-a petrecut pe drum, în timp ce mergea să-şi ia caii din izlaz, moment în care măgarul unui consătean s-a năpustit asupra lui şi l-a muşcat în mai multe locuri. După ce a beneficiat de asistenţă medicală de urgenţă, tânărul de mai sus a fost trimis în secţia Boli Contagioase în vederea administrării tratamentului antirabic. Victima speră că măgarul care i-a produs mare suferinţă să nu fie turbat.
Pe sistem
Din pricină de două zile libere asezonate cu beri şi gratare, marele io n'a mai apucat a scrie...
Astăzi mă bucur de net gratis, aer condiţionat gratis, tv gratis, başca salariu. Toate până la noapte...
Astăzi mă bucur de net gratis, aer condiţionat gratis, tv gratis, başca salariu. Toate până la noapte...
joi, 14 august 2008
Sunt pentru ! Ana Pauker în Playboy
Oare dacă mama lu' Ştefan cel Mare ar mai trăi, ar oferta'o Playboy ?
Ştiu că este mizerabil să încep cu o întrebare dar "aşa vrea muşchii mei" acum.
Playboy susţine performanţa prin transformarea valorilor în non-valori. Chiar vrea cineva s'o vadă pe Alina Dumitru goală ? Da, este vorba chiar de prima medaliată cu aur a României la Olimpiada de la Beijing. Frate, asta e sportivă de carieră nu muiere de revistă glossy. Se pare însă că aşa înţelege conducerea Playboy România să "premieze" un om al momentului.
„Am primit o ofertă de a poza in Playboy, dar am refuzat din start. În primul rând, eu sunt legitimată la Steaua şi politica clubului mi-ar interzice acest lucru. Apoi, eu sunt o fată ruşinoasă şi nu aş putea face aşa ceva". (Antena 3)
Oare câţi au fost aceia care s'au înfierbântat la vederea pictorialului Corinei Ungureanu ? Sincer, nu vreau să'mi răspundă cineva...
Ai vrea să'l vezi pe Soldatul Necunoscut dăspuiat ? Ah, dar nu merge, nu se încadrează în normele Playboy. Încercăm cu Ana Pauker ? Sau ăştia's oleacă prea morţi şi'ar costa cam mult toată dandanaua ? Vreo ucigaşă de copii măcar ?
Ia că mă bag io în Photoshop să combin o galerie roz cu Ana. Ana Pauker. Na ! Şi p'ormă le propun pojili... Hi, hi, hi...
Ştiu că este mizerabil să încep cu o întrebare dar "aşa vrea muşchii mei" acum.
Playboy susţine performanţa prin transformarea valorilor în non-valori. Chiar vrea cineva s'o vadă pe Alina Dumitru goală ? Da, este vorba chiar de prima medaliată cu aur a României la Olimpiada de la Beijing. Frate, asta e sportivă de carieră nu muiere de revistă glossy. Se pare însă că aşa înţelege conducerea Playboy România să "premieze" un om al momentului.
„Am primit o ofertă de a poza in Playboy, dar am refuzat din start. În primul rând, eu sunt legitimată la Steaua şi politica clubului mi-ar interzice acest lucru. Apoi, eu sunt o fată ruşinoasă şi nu aş putea face aşa ceva". (Antena 3)
Oare câţi au fost aceia care s'au înfierbântat la vederea pictorialului Corinei Ungureanu ? Sincer, nu vreau să'mi răspundă cineva...
Ai vrea să'l vezi pe Soldatul Necunoscut dăspuiat ? Ah, dar nu merge, nu se încadrează în normele Playboy. Încercăm cu Ana Pauker ? Sau ăştia's oleacă prea morţi şi'ar costa cam mult toată dandanaua ? Vreo ucigaşă de copii măcar ?
Ia că mă bag io în Photoshop să combin o galerie roz cu Ana. Ana Pauker. Na ! Şi p'ormă le propun pojili... Hi, hi, hi...
miercuri, 13 august 2008
One 1ife (One Life)
Un foarte drăguţ clip de animaţie, făcut pe Old Man al lui Neil Young. Povestea este impresionantă, simplă, poate puţin cutremurătoare pe alocuri.
Este o producţie 2008 a lui Ryan Wilkinson, pentru cei care "ştie" despre ce este vorba ;) Are doar 2 minute şi 40 de sec. aşa că, enjoy !
Este o producţie 2008 a lui Ryan Wilkinson, pentru cei care "ştie" despre ce este vorba ;) Are doar 2 minute şi 40 de sec. aşa că, enjoy !
marți, 12 august 2008
Leo Badea şi curu'n poartă
Live de la Turcia, acuş de dimineaţă, pe la 10:30 - 11:00 aşa, fratili Leo Badea cu Hagi şi Gabi Balint. Subiectul - meciul Stelei contra celor de la Galatasaray.
"Domnu' Ienei a spus ieri că, dacă Steaua doar se apără, greşeşte fantastic. Să nu să joace cu curu'n poartă, asta ar fi ideea."
PS: Costine, dacă dispare clipul de pe youtube, îl pun pe la ruşi :) Atunci să te văz...
"Domnu' Ienei a spus ieri că, dacă Steaua doar se apără, greşeşte fantastic. Să nu să joace cu curu'n poartă, asta ar fi ideea."
PS: Costine, dacă dispare clipul de pe youtube, îl pun pe la ruşi :) Atunci să te văz...
luni, 11 august 2008
Frăţia lacrimilor
Recunosc din start că textul de mai jos nu'mi aparţine. l'am găsit pe coltulbarbatului.eva.ro, rubrică administrată de Dacian Negrea si Adrian Neacşa. N'am schimbat nimic, doar i'am adăugat diacriticele.
Lectură plăcută !
"Mă surprind spionând o scenă tensionată la una dintre ieşirile de la metrou. Este puţin trecut de ora 9 dimineaţa şi în iureşul de costume şi de genţi corporate observ un cuplu prins într-o discuţie mai aprinsă. El, un tânăr până în 30 de ani, plânge de-i sare geaca de motociclist de pe el. Ea, poate puţin trecută de 30 de ani, dar în ţinută office, e prinsă într-un exerciţiu argumentativ, uşor didactic. Cert este că el trebuie să înţeleagă că "a€œşa nu este ok” şi că "aşa e mai bine”. Şi pentru ca ea să se facă înţeleasă, îl ia de mână şi apoi începe să-l maingaie matern pe faţa nerasă. Lacrimile încep să curgă, şi mai abitir, de-o parte şi de alta. Pare să fie un plâns viral, iar întreaga scenă are iz de despărţire, de situaţie dubioasă ce trebuie încheiată fără nicio întârziere. Nimic ieşit din comun.
Dar să îngheţăm puţin imaginea pe el: un bărbat în putere plânge, fără menajamente, într-un spaţiu public şi mai afişează şi un aer destul de rebel (vezi geaca de motociclist). Pus în faţa unei astfel de situaţii, încremeneşti o secundă şi începi să răsfoieşti mental codul universal ce se presupune că guvernează întreaga suflare bărbătească. Să-i spunem "€œfrăţia penisului”, deşi în popor sună uşor diferit şi este mai percutant. Acest codex cuprinde întregul set de norme sociale şi culturale pe care noi, bărbaţii, încercăm să-l respectăm cu sfinţenie de teamă să nu pierdem niciun centimetru din orgoliu. Frăţia ne ajută să (ne) supravieţuim şi să (ne) continuăm misiunea de cucerire a universului (adică a femeilor).
Plânsul este, fără îndoială, un subiect tabu. Regula este dură şi prohibitivă, iar excepţiile sunt puţine. Nu plângi când te taie capul. Trebuie să fii atent la context şi mai ales la persoana care beneficiază (da, lacrimile unui bărbat sunt un privilegiu) de accesul tău de vulnerabilitate.
Uneori suntem puşi la grea încercare de această regulă şi ne stăpânim cu greu. Ochii încep să se umecteze abundent, bărbia şi vocea prind un uşor tremur. Slavă Domnului că s-au inventat fumul de ţigară şi gesturile fals ostile!
Tânărul de la metrou pare să fie o abatere de la normă. Evident că ridici intrigat sprânceana: Frate, te faci şi ne faci de rahat! Termină cu prostiile! Acel bărbat a semnat protocolul, "fratia”, cu propriul cod genetic: xy. Este forţat de societate (mai bine zis, de jumătate din ea) să respecte regulile jocului:
1. plângi doar în ultimă instanţă.
2. plângi doar într-un cadru intim.
3. plângi doar dacă ea merită.
4. plângi doar o dată.
"€œFratia” acceptă momentele de expunere şi vulnerabilitate din viaţa unui bărbat. De aceea a inventat reguli şi mecanisme care îi arată CUM să gestioneze astfel de situaţii. În faza următoare se activează regulile care îl ajută să determine DACĂ merită consumate astfel de situaţii.
Totul seamănă cu un joc de societate, mai mult sau mai puţin înaltă. O ştim cu toţii şi cu toatele. Inventăm şi invocăm tot soiul de reguli nescrise, doar-doar om reuşi să ne impunem măcar o dată pe vreo felie de viaţă. Şi cu toate acestea, cei doi amorezi înlăcrimaţi de la metrou, au plecat împreună, ţinându-se de mână. Chiar nu se putea rezolva altfel situaţia? "
Lectură plăcută !
"Mă surprind spionând o scenă tensionată la una dintre ieşirile de la metrou. Este puţin trecut de ora 9 dimineaţa şi în iureşul de costume şi de genţi corporate observ un cuplu prins într-o discuţie mai aprinsă. El, un tânăr până în 30 de ani, plânge de-i sare geaca de motociclist de pe el. Ea, poate puţin trecută de 30 de ani, dar în ţinută office, e prinsă într-un exerciţiu argumentativ, uşor didactic. Cert este că el trebuie să înţeleagă că "a€œşa nu este ok” şi că "aşa e mai bine”. Şi pentru ca ea să se facă înţeleasă, îl ia de mână şi apoi începe să-l maingaie matern pe faţa nerasă. Lacrimile încep să curgă, şi mai abitir, de-o parte şi de alta. Pare să fie un plâns viral, iar întreaga scenă are iz de despărţire, de situaţie dubioasă ce trebuie încheiată fără nicio întârziere. Nimic ieşit din comun.
Dar să îngheţăm puţin imaginea pe el: un bărbat în putere plânge, fără menajamente, într-un spaţiu public şi mai afişează şi un aer destul de rebel (vezi geaca de motociclist). Pus în faţa unei astfel de situaţii, încremeneşti o secundă şi începi să răsfoieşti mental codul universal ce se presupune că guvernează întreaga suflare bărbătească. Să-i spunem "€œfrăţia penisului”, deşi în popor sună uşor diferit şi este mai percutant. Acest codex cuprinde întregul set de norme sociale şi culturale pe care noi, bărbaţii, încercăm să-l respectăm cu sfinţenie de teamă să nu pierdem niciun centimetru din orgoliu. Frăţia ne ajută să (ne) supravieţuim şi să (ne) continuăm misiunea de cucerire a universului (adică a femeilor).
Plânsul este, fără îndoială, un subiect tabu. Regula este dură şi prohibitivă, iar excepţiile sunt puţine. Nu plângi când te taie capul. Trebuie să fii atent la context şi mai ales la persoana care beneficiază (da, lacrimile unui bărbat sunt un privilegiu) de accesul tău de vulnerabilitate.
Uneori suntem puşi la grea încercare de această regulă şi ne stăpânim cu greu. Ochii încep să se umecteze abundent, bărbia şi vocea prind un uşor tremur. Slavă Domnului că s-au inventat fumul de ţigară şi gesturile fals ostile!
Tânărul de la metrou pare să fie o abatere de la normă. Evident că ridici intrigat sprânceana: Frate, te faci şi ne faci de rahat! Termină cu prostiile! Acel bărbat a semnat protocolul, "fratia”, cu propriul cod genetic: xy. Este forţat de societate (mai bine zis, de jumătate din ea) să respecte regulile jocului:
1. plângi doar în ultimă instanţă.
2. plângi doar într-un cadru intim.
3. plângi doar dacă ea merită.
4. plângi doar o dată.
"€œFratia” acceptă momentele de expunere şi vulnerabilitate din viaţa unui bărbat. De aceea a inventat reguli şi mecanisme care îi arată CUM să gestioneze astfel de situaţii. În faza următoare se activează regulile care îl ajută să determine DACĂ merită consumate astfel de situaţii.
Totul seamănă cu un joc de societate, mai mult sau mai puţin înaltă. O ştim cu toţii şi cu toatele. Inventăm şi invocăm tot soiul de reguli nescrise, doar-doar om reuşi să ne impunem măcar o dată pe vreo felie de viaţă. Şi cu toate acestea, cei doi amorezi înlăcrimaţi de la metrou, au plecat împreună, ţinându-se de mână. Chiar nu se putea rezolva altfel situaţia? "
duminică, 10 august 2008
Cioace
- Care este forma prescurtată a poeziei "Ce te legeni, codrule?"
- "Nu mă legăn, ţi se pare!"
-----------------------------------------
Un tip se duce să-şi cumpere un papagal, de la un magazin.
Intră el,se uită şi vede un papagal frumos, care avea legat de fiecare picior câte o sforicică.
Mirat, îl întreabă pe vânzător de ce are papagalul sforile legate de picioare. La care acesta răspunde:
- Dacă trageţi de sfoara de la piciorul drept, papagalul vorbeşte în engleză, dacă trageţi de sfoara de la stângul, vorbeşte în franceză.
- Vai, ce frumos! spuse omul nostru. Şi dacă-l trag de amândouă odată, ce se întâmplă?
- O să cad în cur, băi prostule! răspunse papagalul......
-----------------------------------------
Vine dimineaţa soţul acasă, beat.
Sună la sonerie dar nimeni nu raspunde.
Soţul ţipă:
- Am cele mai frumoase flori pentru cea mai frumoasă fată!
Soţia deschide bucuroasă uşa şi intreabă:
- Da' unde-s florile?
- Da' unde-i fata frumoasă?
-----------------------------------------
Alinuţa: - Mamă, mamă, nu mai vreau la psihiatru!
Mama: - Nu mă interesează ce vrei tu! Vreau să ştiu de ce plangi de fiecare dată când te bat!
- "Nu mă legăn, ţi se pare!"
-----------------------------------------
Un tip se duce să-şi cumpere un papagal, de la un magazin.
Intră el,se uită şi vede un papagal frumos, care avea legat de fiecare picior câte o sforicică.
Mirat, îl întreabă pe vânzător de ce are papagalul sforile legate de picioare. La care acesta răspunde:
- Dacă trageţi de sfoara de la piciorul drept, papagalul vorbeşte în engleză, dacă trageţi de sfoara de la stângul, vorbeşte în franceză.
- Vai, ce frumos! spuse omul nostru. Şi dacă-l trag de amândouă odată, ce se întâmplă?
- O să cad în cur, băi prostule! răspunse papagalul......
-----------------------------------------
Vine dimineaţa soţul acasă, beat.
Sună la sonerie dar nimeni nu raspunde.
Soţul ţipă:
- Am cele mai frumoase flori pentru cea mai frumoasă fată!
Soţia deschide bucuroasă uşa şi intreabă:
- Da' unde-s florile?
- Da' unde-i fata frumoasă?
-----------------------------------------
Alinuţa: - Mamă, mamă, nu mai vreau la psihiatru!
Mama: - Nu mă interesează ce vrei tu! Vreau să ştiu de ce plangi de fiecare dată când te bat!
Neuronul stingher
Nostalgic, Vadim povesteşte cum, în octombrie 1987, l-a cunoscut pe Dragomir la mare în Cipru. (Gandul)„Să-l fi văzut pe Mitică în slip, cum venea el, ţăran de la Scorniceşti, via Bălcesti, în apa; înota ca un porc de mare”.
Cade Prosport-ul !
Prosport'ul se dărâmă pe zi ce trece. Ieri au început a se prăbuşi monitoarele de prin redacţie. În mijlocul zilei, în mijlocul unui live cu sport.ro.
Atenţie la cel de'al doilea monitor de la stânga la dreapta şi la reacţia celui de lângă "locul tragediei".
Atenţie la cel de'al doilea monitor de la stânga la dreapta şi la reacţia celui de lângă "locul tragediei".
sâmbătă, 9 august 2008
Zdrenţe fără sentimente
Deci io'nţeleg că omu' se mai face praf dar chiar în halu' ăsta ? Las'o'n bălării de treabă măi nene !!!
vineri, 8 august 2008
joi, 7 august 2008
miercuri, 6 august 2008
Împlinit. Realizat. Fericit.
Mă declar satisfăcut moral. Împlinit. Realizat. Fericit.
Am descoperit că în vitrina din dreapta calculatorului meu se poate ffpune şi altceva ca şi display 'nafară de "bibilouri".
Vitrina, model bolşevic, are suporturi pentru rafturi dar aceste lipsesc cu desăvârşire. Motiv pentru care, din suport pentru cutiile de bere goale am ridicat'o'n gradul de suport de turnuleţe de cutii de bere. Goale.
Încap exact 6 cutii per turnuleţ în stare fixă. N'am nicio îndoială că, dacă, la un cutremur, s'ar dărâma blocul iar vitrina ar rămâne întreagă, turnuleţele nu s'ar clinti.
Aşa vitrină mai zic şi eu ! Altfel se făceau domne lucrurile pe vremea bunicii...
Am descoperit că în vitrina din dreapta calculatorului meu se poate ffpune şi altceva ca şi display 'nafară de "bibilouri".
Vitrina, model bolşevic, are suporturi pentru rafturi dar aceste lipsesc cu desăvârşire. Motiv pentru care, din suport pentru cutiile de bere goale am ridicat'o'n gradul de suport de turnuleţe de cutii de bere. Goale.
Încap exact 6 cutii per turnuleţ în stare fixă. N'am nicio îndoială că, dacă, la un cutremur, s'ar dărâma blocul iar vitrina ar rămâne întreagă, turnuleţele nu s'ar clinti.
Aşa vitrină mai zic şi eu ! Altfel se făceau domne lucrurile pe vremea bunicii...
Uot ăbaut ior boifrend ?
Eram astăzi într'o cârciumă cu pretenţii de restaurant undeva pe lângă Gara de Nord. Vis-a-vis de masa la care zăceam se aşează doi puştani pe la 16-17 ani. Englezoi. Comandă suc. Ospătăriţa dispare. Unul dintre ei dispare la budă. Oarecum nelămurită, ospătăriţa revine cu un braţ de diferite sucuri. Îl întreabă pe cel de la masă de care vrea, într'o engleză de baltă iar acesta îşi alege modelul. Când veni vorba să afle ce suc voia şi amicul din budă aceasta întreabă: uot ăbaut ior boifrend ? Să mă'nec cu felia de pizza şi alta nu ! Eu râdeam cu fălcile pă masă, englezoiu la fel. Dânduşi seama cam în ce hal a comis'o, duduia încerca din răsputeri s'o dreagă. Prea târziu însă. Când a revenit boifrendu' de la budă şi ne'a văzut hlizindu'ne nu înţelegea nicicum ce se petrecuse. Lu' boifrendu' de la masă i'au trebuit câteva zeci de secunde să se reculeagă ca să fie în stare să'i povestească...
Canal City
Canal City Hakata - un soi de mall mai mare din Japonia şi "arteziana" lui.
Bă ce poa' să facă japonezii ăştia...
Bă ce poa' să facă japonezii ăştia...
În loc de bună dimineaţa
Ce frumoasă'i viaţa la bloc !
Un vecin, n'aş putea spune care, s'a gândit 'mnealui că ar putea da niscai orificii prin apartament înainte să plece la servici. Că doar nu şi'a cumpărat bormaşină cu percuţie degeaba, nu ?
Sculă performantă fiind, treaba s'a rezolvat rapido cam în doăj de minute. Suficient însă ca iou să nu'mi isprăvesc somnul de frumuseţe...
Ce frumoasă'i viaţa la bloc ! Ce bine'i să ştii că nu locuieşti singur precum un sihastru'n peşteră !
Un vecin, n'aş putea spune care, s'a gândit 'mnealui că ar putea da niscai orificii prin apartament înainte să plece la servici. Că doar nu şi'a cumpărat bormaşină cu percuţie degeaba, nu ?
Sculă performantă fiind, treaba s'a rezolvat rapido cam în doăj de minute. Suficient însă ca iou să nu'mi isprăvesc somnul de frumuseţe...
Ce frumoasă'i viaţa la bloc ! Ce bine'i să ştii că nu locuieşti singur precum un sihastru'n peşteră !
Vând concediu !
Vând o săptămână liberă. Parcelabilă. Licitatia porneşte de la 100 RON pe zi. Termen limită pentru depunerea dosarelor de participare 10 august 2008. În caz de neadjudecare, licitaţia se reia o săptămână mai târziu. Câştigătorul are obligaţia de a plăti înainte, ca la film.
Peripetii prin cartier
Plecat regulamentar de pe la biuro pe la doişpe'n noapte şi poposit in carter, gândesc cum că n'ar strica să alimentez olecuţă. Cum non-stopul obişnuit se afla închis îmi setez GPS-ul către următorul. Fireşte mai îndepărtat şi ferit de ochii lumii. Păerea mea. Aveam să aflu că uneori, intuiţia mă înşeală. Da, şi ea...
Chioşcul împricinat se există într'un apartament la parter, accesul realizându'se p'o scăricică îngustă după parcurgerea a aproximativ trei - patru metri de alee dintre bloace. Cu ochii după câinii vagabonzi şi boschetari potenţial periculoşi n'am observat iniţial comitetul de primire. Comitetul de primire se regăsea format din elemente de vază ale cartierului, recte băieţii de la Admiral din colţ care părăsiseră pentru câteva clipe posturile din faţa uşii. Instalaţi confortabil pe scăunele de pescuit cu spătar, că deh, iereau şi iei obosiţi, se asigurau de bunul trafic pe alee aşternând cu dibăcie un covor de coji de seminţe. De floare. Şi cum sămânţa'n faţa blocului fără bere este ca pişarea fără băşină, după cum spunea cineva, pe lângă fiecare scăunel se iţeau semeţe câte cinci - şase cutii de licoare magica.
Evident, s'a produs scena clasică în care eu n'aveam loc printre dânşii, cojile pocneau sub paşii'mi apăsaţi iar peste toată zarea s'a aşternut o linişte de cimitir.
Vânat de priviri din toate părţile, ca om civilizat care mă aflu, dau sa iuţesc urcarea pe scară. Na belea că domnu' ce'o sprijinea o cam ocupa pe toată. În strecurare vărs o cutie de bere. Cutia lu' nea scară. Nea scară se uită primejdios către mine. Scaunele scârţâie. Nu mai pocneşte nicio sămânţă. Panică generală.
Cu privirea'n jos, observ că şi anume cutia cu pricina era goală. Zâmbesc şăgalnic şi'mi continui drumul.
Încă două trepte şi mă refugiez în magazin...
La ieşire, linişte şi bună pace: am ieşit cu patru beri şi'un pachet de ţigări. Priviri admirative din toate părţile. Eh, aşa mai merge, zic.
R'aţi ai dracu' să fiţi de nenorociţi !
Chioşcul împricinat se există într'un apartament la parter, accesul realizându'se p'o scăricică îngustă după parcurgerea a aproximativ trei - patru metri de alee dintre bloace. Cu ochii după câinii vagabonzi şi boschetari potenţial periculoşi n'am observat iniţial comitetul de primire. Comitetul de primire se regăsea format din elemente de vază ale cartierului, recte băieţii de la Admiral din colţ care părăsiseră pentru câteva clipe posturile din faţa uşii. Instalaţi confortabil pe scăunele de pescuit cu spătar, că deh, iereau şi iei obosiţi, se asigurau de bunul trafic pe alee aşternând cu dibăcie un covor de coji de seminţe. De floare. Şi cum sămânţa'n faţa blocului fără bere este ca pişarea fără băşină, după cum spunea cineva, pe lângă fiecare scăunel se iţeau semeţe câte cinci - şase cutii de licoare magica.
Evident, s'a produs scena clasică în care eu n'aveam loc printre dânşii, cojile pocneau sub paşii'mi apăsaţi iar peste toată zarea s'a aşternut o linişte de cimitir.
Vânat de priviri din toate părţile, ca om civilizat care mă aflu, dau sa iuţesc urcarea pe scară. Na belea că domnu' ce'o sprijinea o cam ocupa pe toată. În strecurare vărs o cutie de bere. Cutia lu' nea scară. Nea scară se uită primejdios către mine. Scaunele scârţâie. Nu mai pocneşte nicio sămânţă. Panică generală.
Cu privirea'n jos, observ că şi anume cutia cu pricina era goală. Zâmbesc şăgalnic şi'mi continui drumul.
Încă două trepte şi mă refugiez în magazin...
La ieşire, linişte şi bună pace: am ieşit cu patru beri şi'un pachet de ţigări. Priviri admirative din toate părţile. Eh, aşa mai merge, zic.
R'aţi ai dracu' să fiţi de nenorociţi !
marți, 5 august 2008
Căldură mare, monşer !
Întrucât situaţia prin redacţie pare mai fierbinte decât cea de afară, vă aduc spre răcoreală clipul de mai jos. Enjoy !
Click pe butonul de play din stânga jos (altfel deschide site-ul de embed, muma lor de cioare !)
Click pe butonul de play din stânga jos (altfel deschide site-ul de embed, muma lor de cioare !)
Când torc pisicile
Se spune că pisicile au nouă vieţi. Nu pare să fie departe de adevăr.Unii veterinari au observat capacitatea extraordinară de auto-vindecare a pisicilor, mult mai rapidă decât în cazul altor specii de animale. S-a pus de multe ori întrebarea "de ce torc pisicile" ?
Torsul apare numai la feline şi pare o activitate complet gratuită. Cercetări recente au evidenţiat rolul terapeutic al frecvenţelor de joasă intensitate. O serie întreagă de boli se pot vindeca prin expunerea la frecvenţe joase: rupturi de ligamente, afecţiuni respiratorii, afecţiuni reumatice, inflamaţii şi infecţii, ba chiar şi diabet. Există terapii complementare bazate pe această descoperire.
Aceste frecvenţe, conform cercetărilor moderne, pot contribui la tratarea bolilor mai sus amintite. Se spune că pisicile ar avea şi capacitatea să depisteze boala, chiar în faze incipiente, şi au tendinţa de a se aşeza să toarcă pe centrele energetice (de ex. în zona pieptului), pentru a determina vindecarea.
De asemenea, cei care au sau au avut o pisică, ştiu că de multe ori atunci când toarce, face şi un masaj uşor cu lăbuţele din faţă.
Se pare că egiptenii şi indienii cunoşteau foarte bine capacităţile terapeutice ale pisicilor şi de aceea le creşteau în număr atât de mare şi le acordau o protecţie deosebită, considerandu-le de natură divină.
Cioace
La un semafor, doi şmecheri într-o maşină strigă după o tipă:
- Pisi, pisi... dar ce mănânci tu de eşti aşa frumoasă?
Tipa: - Banii fraierilor ca voi!
O femeie foarte seducătoare intră într-un bar, se duce la toaletă, iar cînd vine, se duce direct la barman şi începe să-l mingaie tandru pe barba stufoasă: "Tu eşti şeful?", întreabă ea, mingiindu-i faţa cu ambele mîini. "Nu, nu sunt eu", îi răspunde el. "Poţi să-l chemi pentru mine? Vreau neapărat să vorbesc cu el?", spuse ea plimbindu-şi mîinile prin faţa şi părul lui. "Mă tem că nu", răspunse barmanul vizibil excitat. "Pot să te ajut eu?". "Da", spuse ea, băgându-i două degete în gură şi lăsându-l să i le sugă. "Spune-i că nu e nici hîrtie igienică şi nici săpun la toaleta femeilor."
- Pisi, pisi... dar ce mănânci tu de eşti aşa frumoasă?
Tipa: - Banii fraierilor ca voi!
O femeie foarte seducătoare intră într-un bar, se duce la toaletă, iar cînd vine, se duce direct la barman şi începe să-l mingaie tandru pe barba stufoasă: "Tu eşti şeful?", întreabă ea, mingiindu-i faţa cu ambele mîini. "Nu, nu sunt eu", îi răspunde el. "Poţi să-l chemi pentru mine? Vreau neapărat să vorbesc cu el?", spuse ea plimbindu-şi mîinile prin faţa şi părul lui. "Mă tem că nu", răspunse barmanul vizibil excitat. "Pot să te ajut eu?". "Da", spuse ea, băgându-i două degete în gură şi lăsându-l să i le sugă. "Spune-i că nu e nici hîrtie igienică şi nici săpun la toaleta femeilor."
luni, 4 august 2008
Creamfileds
Am fost şi la Creamfields. Pe plajă la Saturn.
Drum lung - 6 ore şi ceva cu un mâhnit de Rapid din Gara de Nord până'n Costineşti.
Cald. Ghiozdan greu. Întâlnit Muchii şi băut bere. Plătit io un rând şi nevastă'mea pe celălalt. Muchii nu plătit nimic. Cioara ! Rătăcit din cauză de Muchii pe toate coclaurile Costineştiuliu ocazie cu care cumpărat bere. Umplut ghiozdanul moţ. Ghiozdanul şi mai greu. Cald. Găsit locanta de cazare a lu' Muchii. Simţit bine cu băieţii după care oleacă de nani căci obosit de pe drum.
Revenit în simţiri câteva ore mai târziu şi mers alimentat organele interne. Nu mai ştiu dacă Muchii a scos vre'un ban...
Adunat gaşca si purces către plaja din Saturn.
Simţit mângâierile deloc prietenoase ale primului şir de jandarmi. Pe tot trupu'mi adonisian. Nu jandarmii ci mângâierile. Luat ofranda de Marlboro de la promotoarele de la intrare. Intâlnit cu V., un pretin d'alu' Muchii. Lăsat Muchii 5 minute cu V. şi mers după bere. La întoarcere, Muchii dispărut. Gândit că s'a dispărut p'acolo cu bună ştiinţă. Lăsat de capul lui.
Început plimbat printre cele trei scene în căutarea stilului cel mai acceptabil urechilor mele. Băut bere. Zbenguit. Băut bere. 5 RON berea la draft. 5 RON Pepsi la 0,5. Dacă stăteai în faţa unei scene nu auzeai muzica celorlalte două. Zâmbit satisfăcut. Bere. Plimbat cu nevasta printre plebe şi făcut remarci. A se citi caterincă. Se poartă în exces ochelarii de soare. Mai ales la 3-4 noaptea. Peruci multicolore model papagal.O tanti stătea în cur pe nisip şi cu o mână se ţinea d'un gard. Dansa. În afara "circului", la o şaormerie pe plajă, maestrul bucătar de vreo şaij de ani se agita pe ritmurile de trance agitând către văzduh cuţitul de vre'un metru. Ne'a zâmbit complice. N'am înţeles de ce.
Pe plajă berea, aceeaşi bere la draft, costa 3,5 RON. Frig. De frig intrat înapoi în ţarcul cu nebuni întru zbenguială. Pipăit iarăşi. Colectat a doua tranşă de Marlboro. Rupt o tanti de la intrare biletu'. Bere.
Sunat Muchii pentru propus program de plecare. Muchii praf. Într'un hotel prin Venus. Sunat fratele A. ca să ne ia cu machineta. Fratele A. beat prin Costineşti. Enervat şi promis răzbunare. Înjurat. Bere. Căutat cazare pe la hoteluri. Nimic pe nicăieri. Pauză de analiză a situaţiei. Concluzionat că plajă până la răsărit.
Zbenguială. Zbenguială. Zbenguială. Bere.
Terminat paranghelia pe la 5 şi ceva, cred. La răsărit mai exact. Final de forţă.
Pe drum înapoi, un cetăţean asezonat suav cu coif multicolor fluiera din greu. Dintr'un fluier de plastic. D'ăla roz. Cocoţat p'un gard ce despărţea zona de acces de parcarea utilitară. Haios era că domnu' fluier avea un ritm gen stadion la care, un şofer prin în mrejele distracţiei estivale proaspăt isprăvite, îi răspundea claxonând în acelasi ritm. După mai multe schimburi de astfel de replici audio un jindariu din comitetu' de evacuare s'a autosezizat. Fugit cetăţeanu' de pe gard.
Mers băut cafea şi stins cu bere.
Plecat 'napoi în Bucale...
Drum lung - 6 ore şi ceva cu un mâhnit de Rapid din Gara de Nord până'n Costineşti.
Cald. Ghiozdan greu. Întâlnit Muchii şi băut bere. Plătit io un rând şi nevastă'mea pe celălalt. Muchii nu plătit nimic. Cioara ! Rătăcit din cauză de Muchii pe toate coclaurile Costineştiuliu ocazie cu care cumpărat bere. Umplut ghiozdanul moţ. Ghiozdanul şi mai greu. Cald. Găsit locanta de cazare a lu' Muchii. Simţit bine cu băieţii după care oleacă de nani căci obosit de pe drum.
Revenit în simţiri câteva ore mai târziu şi mers alimentat organele interne. Nu mai ştiu dacă Muchii a scos vre'un ban...
Adunat gaşca si purces către plaja din Saturn.
Simţit mângâierile deloc prietenoase ale primului şir de jandarmi. Pe tot trupu'mi adonisian. Nu jandarmii ci mângâierile. Luat ofranda de Marlboro de la promotoarele de la intrare. Intâlnit cu V., un pretin d'alu' Muchii. Lăsat Muchii 5 minute cu V. şi mers după bere. La întoarcere, Muchii dispărut. Gândit că s'a dispărut p'acolo cu bună ştiinţă. Lăsat de capul lui.
Început plimbat printre cele trei scene în căutarea stilului cel mai acceptabil urechilor mele. Băut bere. Zbenguit. Băut bere. 5 RON berea la draft. 5 RON Pepsi la 0,5. Dacă stăteai în faţa unei scene nu auzeai muzica celorlalte două. Zâmbit satisfăcut. Bere. Plimbat cu nevasta printre plebe şi făcut remarci. A se citi caterincă. Se poartă în exces ochelarii de soare. Mai ales la 3-4 noaptea. Peruci multicolore model papagal.O tanti stătea în cur pe nisip şi cu o mână se ţinea d'un gard. Dansa. În afara "circului", la o şaormerie pe plajă, maestrul bucătar de vreo şaij de ani se agita pe ritmurile de trance agitând către văzduh cuţitul de vre'un metru. Ne'a zâmbit complice. N'am înţeles de ce.
Pe plajă berea, aceeaşi bere la draft, costa 3,5 RON. Frig. De frig intrat înapoi în ţarcul cu nebuni întru zbenguială. Pipăit iarăşi. Colectat a doua tranşă de Marlboro. Rupt o tanti de la intrare biletu'. Bere.
Sunat Muchii pentru propus program de plecare. Muchii praf. Într'un hotel prin Venus. Sunat fratele A. ca să ne ia cu machineta. Fratele A. beat prin Costineşti. Enervat şi promis răzbunare. Înjurat. Bere. Căutat cazare pe la hoteluri. Nimic pe nicăieri. Pauză de analiză a situaţiei. Concluzionat că plajă până la răsărit.
Zbenguială. Zbenguială. Zbenguială. Bere.
Terminat paranghelia pe la 5 şi ceva, cred. La răsărit mai exact. Final de forţă.
Pe drum înapoi, un cetăţean asezonat suav cu coif multicolor fluiera din greu. Dintr'un fluier de plastic. D'ăla roz. Cocoţat p'un gard ce despărţea zona de acces de parcarea utilitară. Haios era că domnu' fluier avea un ritm gen stadion la care, un şofer prin în mrejele distracţiei estivale proaspăt isprăvite, îi răspundea claxonând în acelasi ritm. După mai multe schimburi de astfel de replici audio un jindariu din comitetu' de evacuare s'a autosezizat. Fugit cetăţeanu' de pe gard.
Mers băut cafea şi stins cu bere.
Plecat 'napoi în Bucale...
Guvernul taxează veniturile neimpozabile
Nici handicapul nu mai este o afacere !
În goana după venituri la bugetul asigurărilor de stat, Guvernul a luat în colimator cea mai oropsita categorie de cetăţeni, persoanele cu handicap grav, tăindu-le dintr-o lovitură toate facilităţile fiscale acordate.
Astfel, prin ordonanţa de Urgenţă nr. 93/2008, Ministerul Sănătăţii impozitează cu 5,5% pentru bugetul asigurărilor de stat (CASS) toate veniturile persoanelor cu handicap. Ordonanţa a intrat deja în vigoare din 30 iunie, în aceeaşi zi în care a fost discutată în Parlament şi publicată în Monitorul Oficial.
Restul aici.
În goana după venituri la bugetul asigurărilor de stat, Guvernul a luat în colimator cea mai oropsita categorie de cetăţeni, persoanele cu handicap grav, tăindu-le dintr-o lovitură toate facilităţile fiscale acordate.
Astfel, prin ordonanţa de Urgenţă nr. 93/2008, Ministerul Sănătăţii impozitează cu 5,5% pentru bugetul asigurărilor de stat (CASS) toate veniturile persoanelor cu handicap. Ordonanţa a intrat deja în vigoare din 30 iunie, în aceeaşi zi în care a fost discutată în Parlament şi publicată în Monitorul Oficial.
Restul aici.
Revin. Iarăşi...
Din pricină de Creamfields, subsemnatul n'a mai avut când şi anume să mai scrie. Revin cu poveşti şi povestiri. Gen.
